De praznicul Nașterii Domnului, Preasfințitul Părinte Episcop Vasile al Episcopiei Greco-Catolice Maramureș adresează prin intermediul pastoralei părinților preoți, cuvioșilor călugări și călugărițe și credincioșilor un cuvânt dătător de bucurie și speranță. Este amintit faptul că această sărbătoare a întrupării lui Dumnezeu învăluie cu lumina ei pe toți cei ce-l așteaptă pe Domnul. Este subliniat faptul că acest praznic al Nașterii lui Isus este o invitație pentru fiecare dintre noi de a participa în mod direct la misterul iubirii lui Dumnezeu, de a răspunde invitației de a ne deschide inima pentru a primi acest dar ceresc de reînnoire a vieții noastre.
Redăm în rândurile ce urmează un fragment din Pastorala la Sărbătoarea Nașterii Domnului a Preasfințitului Episcop Vasile Bizău reamintind totodată prezența ierarhului în municipiul Satu Mare în a doua zi de Crăciun, 26 decembrie, la Biserica ”Sfinții Arhangheli Mihail și Gavril”.
Iubiți credincioși,
Harul Sărbătorii Nașterii Domnului ca lumină lină interioară ce atinge mintea și inima omului este lucrător tot timpul anului. Schimbul de daruri, ca înțelesuri profunde ale alegerilor ce ne ajută să ne schimbăm viața, este un proces permanent în viața de credință. Sărbătoarea este momentul de plecare și momentul de sosire a unei noi posibilități de schimbare și creștere spirituală. Nu putem sta pe loc în această dinamică a vieții care se schimbă cu rapiditate, ea ne solicită și ne transformă. Alegerea este mereu la îndemână, chiar dacă nu întotdeauna ușoară, și de aceea, cea făcută conștient și pentru sporirea binelui în lume, adaugă măsură umanității noastre. Ne gândim adesea la ce ne dorim să primim, iar ceea ce lipsește căutăm să dobândim prin rugăciune și jertfă. Există o dorință profundă în om, aceea de a vrea mai mult și de a dobândi mai mult, ca o manifestare a firii sale incomplete, ce dezvăluie de fapt, o căutare de Dumnezeu. Această foame existențială ce îl face pe om să crească bine, atunci când alegerile sale sunt potrivite cu vocația sa, își găsește sațietatea în Pâinea coborâtă din Cer. Isus s-a născut în Betleemul Iudeii, nume ce înseamnă Casa pâinii. Originea Sa dumnezeiască, preexistentă creației însăși, dă măsură și sens întregii creații, pentru că în El au fost făcute toate, cele din ceruri și cele de pe pământ, cele văzute și cele nevăzute (…) toate s-au făcut prin El și pentru El. El este mai înainte decât toate și toate prin El sunt așezate. (Col.1,16-17). Înțelegem că există un sens și un înțeles al lumii și al omului în însăși Cel ce le-a dat ființă și măsură. De altfel, El însuși spune: Eu sunt Pâinea vieții; cel care vine la Mine nu va flămânzi și cel care crede în Mine nu va înseta niciodată. (…) pentru că m-am pogorât din cer nu ca să fac voia Mea, ci voia Celui Care M-a trimis. (…) Aceasta este Pâinea Care se coboară din cer, pentru ca acel care va mânca din ea să nu moară. Eu sunt Pâinea cea vie, Care S-a pogorât din cer. De va mânca cineva din pâinea aceasta, viu va fi în veci. (Io.6,35.38; 50-51)
În Sărbătoarea Nașterii Domnului primim acest dar nemăsurat al iubirii lui Dumnezeu în persoana Fiului Său, ca un dar ce așteaptă a fi primit din nou. Sfântul Ieronim († 420), cu puțin înainte de a muri, știind că i se apropie sfârșitul, s-a dus să facă o reculegere în peștera din Betleem, în ziua de Crăciun. Acolo i s-a arătat Isus, iar Ieronim l-a întrebat: – 8 –
– Doamne, iubitul meu Isus, în noaptea asta, toți care cred în Tine doresc să-ți facă daruri. Ce dar ai vrea să-ți facă nevrednicul de Ieronim?
– Vrei să-mi dai soarele, sau stelele, sau florile din câmpuri – l-a întrebat Isus? Dar toate sunt ale mele, Eu le-am făcut. Al tău e doar păcatul. De vrei să-mi faci un dar, lasă-mi aici pe prag păcatele făcute.
Ce am putea oare să-i oferim și noi Domnului în această zi sfântă, ca semn de mulțumire pentru iubirea Sa pentru noi?
Cu aceste gânduri și îndemnuri, doresc a vă însoți pe fiecare dintre Dumneavoastră, familiile și pe toți cei dragi cu urarea: Sărbători binecuvântate în pace și bucurie!
†Vasile
episcop
