În spațiul balcanic, tradiția mărțișorului a avut dintotdeauna rădăcini adânci în credințele populare legate de protecție și de reînnoirea anului. Din lucrarea „Metamorfozele sacrului”, de Antoaneta Olteanu aflăm o serie de credințe și practici care dezvăluie rolul mărțișorului nu doar ca simplu accesoriu, ci ca simbol ritualic al trecerii, al protecției și al speranței într-un nou ciclu de viață.
De exemplu, în Macedonia, copiii și tinerii purtau, încă din cele mai vechi timpuri amulete cunoscute drept martinka sau marte. Acestea erau șnururi împletite din fire colorate care se legau la mâini sau la picioare începând cu 1 martie. Aceste simboluri nu erau doar podoabe, ci talismane menite să îi apere de duhurile rele și să le aducă sănătate pe tot parcursul anului până la apariția primelor berze sau rândunele primăvara, moment când șnururile erau înlăturate (Kaźuba 1977, p. 254).
Românii au păstrat și ei un obicei similar, cu o răspândire largă în toate zonele țării. În ajunul zilei de 1 martie, mamele legau la brațul sau la gâtul copiilor un mărțișor – șnur alb-roșu cu un bănuț de argint – care se purta până la „Patruzeci de mucenici” (9 martie n.r.), apoi se agăța de ramurile unui pom roditor. Se credea că astfel pomii vor rodi bogat, iar copiii vor fi sănătoși și norocoși; uneori, micii purtători erau convinși că rândunelele aduc haine noi la Paști (Marian 1994, I, p. 313). Se credea că darul le va aduce fericire, sănătate deplină și protecție în decursul anului: „Scopul legării sau punerii mărțișorului la gâtul sau mâinile copiilor este ca ei să aibă noroc pe parcursul anului, să fie deplin sănătoși și curați ca argintul… și după vară să nu-i apuce frigurile” (Marian 1994, I, p. 313). Tradițional, mărțișorul se punea în ziua de 1 martie (sau, în unele regiuni, odată cu apariția lunii noi în martie), se purta toată luna și apoi se lega de crengile unui copac înflorit, pentru a împărți norocul în natură.
De altfel, polisemantismul termenului ”mărțișor” face trimitere nu numai la șnurul răsucit (însumând unitatea contrariilor – masculin/feminin, viață/moarte, ascendent/descendent) ci și luna martie, prezența ghioceilor (Galanthus nivalis), a unor flori galbene (Geun montanum), anumite specii de salcie sau chiar a adierii vântului din luna martie. Mărțăguș, Mărțâșor sau Mărție
Șnurul răsucit este prezent în toate zonele etnografice ale țării. I se mai spune: Mart, Marte, Mărțișor, Mărțiguș, Marț, Mărțug,
La greci, tradiția era și ea vie: mărțișorul se lega la mână, la degetul mare sau la picior ca o amuletă împotriva razelor puternice ale soarelui începutului de martie și era păstrat până la Buna-Vestire (25 martie) sau până în Duminica Mare, când era apoi agățat într-un pom înflorit (Ivanova, p. 328). În Bulgaria, pe 1 martie se confecționau martenitsi – șnururi împletite de obicei roșii și albe – de către femeia cea mai în vârstă din casă, considerată cea mai „curată”. Amuleta, purtată până la întâlnirea primei berze sau rândunele, apoi agățată sub o piatră, era folosită și în practici oraculare: dacă sub piatră se găseau furnici sau gândaci, acesta era considerat un semn de noroc pentru animale. Tinerele fete își puteau „citi ursita” după aceste semne, iar până și după încheierea ritualului mărțișorul era păstrat ca protecție împotriva deochiului, mai ales pentru copii (Koleva, pp. 282–283).
În toate aceste practici, mărțișorul funcționează ca un instrument al magiei simpatetice: se poartă pentru a fi „albi ca argintul”, „ca laptele”, pentru a avea fața ca trandafirul sau pentru a fi sănătoși și plini de viață. Unele tradiții presupun legarea firului roșu și alb împreună cu bani, purtarea lor până la Florii, apoi agățarea lor de pomii din grădină, păstrarea banilor până la Sfântul Gheorghe sau folosirea elementelor mărțișorului în diverse practici de avertizare sau prezicere a norocului (Mușlea-Bârlea, 422; Fochi, 198–200).
Importanța universală a acestui obicei a fost recunoscută la nivel internațional în 2017. Tradiția mărțișorului, desemnată oficial Practici culturale asociate zilei de 1 martie a fost inclusă în Lista Reprezentativă a Patrimoniului Cultural Imaterial al Umanității a UNESCO, ca rezultat al unei candidaturi depuse în comun de România, Bulgaria, Republica Moldova și Macedonia de Nord. Acest lucru evidențiază valoarea sa ca element viu de patrimoniu cultural transmis de generații pentru celebrarea venirii primăverii și unității comunitare.
1-9 martie, Zilele Babelor
Tot cu ziua de 1 Martie sunt celebrate zilele Babelor. Între 1-9 martie sunt zilele babelor, cu referire la cojoacele Babei Dochia având ca semnificatie formarea unui ciclu de.renovare rituală a timpului, după cum subliniază etnologul Ion Ghinoiu. Dacă în aceste zile va ninge se crede că Baba Dochia își scutură cojoacele. Se mai păstrează obiceiul ca fiecare om să și aleagă o zi din cele 9 sau sa adune cifrele.din ziua de naștere. Pentru a afla care este baba voastră procedati in felul următor. Dacă ziua de naștere este 12 = 1+2, deci va fi 3. În cazul în care e 30 = 3+0 , tot 3, daca e 19, va fi 1+9- 10 =1.
Să aveți o primăvară frumoasă!
Sursa foto:ChatGPT
