La 29 august este prăznuită Tăierea capului Sfântului Ioan Botezătorul, o sărbătoare de post și ultima mare celebrare a anului bisericesc, care se încheie la 31 august. Ziua este marcată prin post aspru, însemnată în calendar cu litere roșii, credincioșilor fiindu-le recomandată înfrânarea pentru a nu se asemăna cu Irod, care, la un ospăț, a poruncit uciderea Înaintemergătorului Domnului, ci pentru a urma exemplul de viață curată și înfrânată al Sfântului Ioan. Tradiția bisericească a asemănat această zi cu Vinerea Patimilor, motiv pentru care este rânduit post asemenea zilei răstignirii Mântuitorului.
Sărbătoarea Tăierii capului Sfântului Ioan Botezătorul are și o semnificație escatologică, asemenea Schimbării la Față și Adormirii Maicii Domnului. Prin aceasta, Biserica amintește că lumea trecătoare va fi înnoită, iar cei ce au urmat pocăinței vestite de Sfântul Ioan vor dobândi viața veșnică. Nu întâmplător, aceste trei mari sărbători sunt așezate în luna august, la finalul anului bisericesc, ca simbol al trecerii și al speranței în Împărăția lui Dumnezeu.
Sfântul Ioan Botezătorul s-a născut în cetatea Orini, fiind fiul preotului Zaharia și al Elisabetei, descendentă din seminția lui Aaron. Nașterea sa a fost vestită de Arhanghelul Gavriil, dar pentru că Zaharia nu a crezut cuvintelor îngerului, a rămas mut până la punerea numelui pruncului. Viața tânărului Ioan este învăluită în tăcere până la retragerea sa în pustiu, unde a dus o viață aspră de nevoință, pregătindu-se pentru misiunea de a-L descoperi lumii pe Hristos.
Sfârșitul său mucenicesc este relatat de Sfinții Evangheliști Matei și Marcu. Mustrându-l pe Irod Antipa pentru că trăia nelegitim cu Irodiada, soția fratelui său Filip, Ioan a fost întemnițat. La ospățul prilejuit de ziua de naștere a lui Irod, fiica Irodiadei, Salomeea, a dansat și i-a cerut, la îndemnul mamei sale, capul Botezătorului pe tipsie.
Moartea Sfântului Ioan a rămas ca o prefigurare a pătimirii lui Hristos, Înaintemergătorul împărtășind aceeași soartă de jertfă pentru adevăr și dreptate. Istoria arată și pedeapsa venită asupra lui Irod, alungat de împăratul roman Caligula, acesta și-a sfârșit viața în exil, bolnav și lipsit de putere, după ce își văzuse propria fiică, Salomeea, murind în chinuri.
Sărbătoarea de pe 29 august rămâne nu doar o comemorare a martiriului celui mai mare proroc, ci și un îndemn la pocăință, la cumpătare și la viață în lumina lui Hristos.
Așa cum spunea Nicolae Steinhardt în cartea ”Dăruind vei dobândi”, sfântul Ioan Botezătorul ne poate fi tuturor „îndreptar pe calea strâmtă a înfrângerii trufiei, a neroadei trufii, a egoismului și egocentrismului nostru ridicol care-și face râs de noi îndemnându-ne a crede că suntem fiecare, punctul geometric din chiar centrul lumii și ne dă ghes a ne încrede numai în noi înșine, a ne închide și încuia în carapacea bine ferecată a sinei noastre imperialiste”. Și tot monahul de la Rohia, nota în paginile cărții, la cuvântul dedicat praznicului sfântului Ioan Botezătorul și anume că ”viața și jertfa Sfântului Ioan Botezătorul ne arată capacitatea omenească de a ieși din sine, de a depăși strâmtoarea fenomenalității”.
